01 / O PROPORȚIE COMUNĂ
Înălțimea și durata,
gândite împreună.
Un mod este prezentat, de obicei, ca un ansamblu de înălțimi sonore. Sistemul lui Stoianov adaugă o întrebare: ce se întâmplă când organizarea înălțimilor și organizarea duratelor urmează aceeași logică proporțională?
Pornind de la cercetările lui Wilhelm Georg Berger asupra structurilor modale și a secțiunii de aur, Stoianov extinde această abordare la timpul muzical. Șirul numeric 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34 contribuie la organizarea atât a distanțelor dintre înălțimi, cât și a duratelor acestora. Compozitorul identifică lucrarea Proporții 1 drept pragul de intrare în această abordare.
Unitățile alese sunt esențiale. Pe axa înălțimilor, unitatea poate fi semitonul; pe axa duratelor, șaisprezecimea. Numerele descriu astfel distanțe muzicale și durate exprimate în unitățile respective, nu raporturi fizice între frecvențe măsurate în hertzi.
„Sistemul modal Stoianov” este denumirea descriptivă folosită aici pentru această abordare. Ea recunoaște extinderea cercetărilor modale ale lui Berger și dialogul cu gândirea lui Anatol Vieru despre timp și spațiu.
02 / NODURI ȘI SEMNE
Un reper de stabilitate.
Un spațiu al invenției.
Nodul
O înălțime și o durată unite printr-o relație proporțională determinată: un reper identificabil, cu propria identitate sonoră.
Semnul
Desfășurarea acestui potențial prin ornament, subdivizare și transformare. Stabilitatea generează mișcare și diferențiere în interiorul sistemului.
Cuvântul nod sugerează atât legătura dintre elemente, cât și posibilitatea desfacerii ei. Teza pune aceste idei muzicale în relație cu universul poetic al lui Nichita Stănescu.
03 / FERESTRE ÎN SONOR
O altă lume
în interiorul celei dintâi.
Spațiul dintre reperele structurale nu este gol. Stoianov îl tratează ca pe o „fereastră”: un loc în care se pot desfășura modele modale mai mici, înrudite. Acestea pot folosi o altă unitate sau o altă distribuție, păstrând principiul proporțional care guvernează întregul.
Aceste structuri interioare pot fi ornamente simple sau pot cuprinde, la rândul lor, alte ornamente. Un pasaj se poate îndepărta de un mod local și poate reveni la el, rămânând în interiorul sistemului. Teoria permite astfel flexibilitate și schimbări de culoare, fără a impune o singură scară fixă.
EXPLOREAZĂ O DURATĂ
O singură durată. Mai multe organizări interioare.
Împarte o durată de 34 de unități, păstrând totalul neschimbat.
O singură durată de 34 de unități.
Diagramă explicativă a subdivizării proporționale; nu reprezintă transcrierea sau interpretarea unei compoziții.
04 / MODURI COMPLEMENTARE
Inversează structura.
Schimbă perspectiva.
În Noduri și Semne, distribuției inițiale ascendente i se alătură trei forme complementare: inversarea descendentă de la punctul acut terminus, distribuția descendentă de la sunetul fundamental și inversarea ascendentă de la punctul grav terminus al distribuției descendente.
O înălțime comună celor două distribuții poate dobândi o nouă poziție și o nouă valoare numerică. Durata fiind legată de această valoare, același sunet poate primi un alt rol temporal. În Proporții 2, teza descrie împletirea unui mod cu complementarul său ca fiind esențială pentru construcția lucrării.
05 / DESFĂȘURAREA TIMPULUI
Ornamentul
este și ritmic.
Durata poate fi subdivizată, asemenea unui spațiu de înălțimi. O valoare de 34 de unități se poate desfășura ca 21 + 13 sau 13 + 21; subdivizările ulterioare produc formule ritmice tot mai detaliate. La această organizare participă și pauzele.
Un exemplu deosebit de concret apare în primele unsprezece măsuri din Noduri și Semne. Sunetul Re/34 al pianului folosește o unitate de durată egală cu cinci șaisprezecimi. Durata sa este, așadar, 34 × 5 = 170 de șaisprezecimi. Celelalte instrumente introduc modele mai mici în interiorul acestui cadru temporal amplu.
06 / ÎN INTERIORUL MUZICII
Noduri și Semne.
Concepută în memoria lui Nichita Stănescu, lucrarea concertantă pune aceste idei în dialog prin oboi, clarinet, fagot, percuție, pian, vioară și violoncel. După introducere, grupurile instrumentale articulează modul inițial și complementarele sale.
| Grup instrumental | Distribuție modală |
|---|---|
| Vioară și violoncel | Distribuția inițială ascendentă |
| Oboi și clarinet | Inversare descendentă de la punctul acut terminus |
| Pian și percuție | Distribuție descendentă de la sunetul fundamental |
| Fagot și percuție | Inversare ascendentă de la punctul grav terminus |
Teza descrie forma de ansamblu astfel: introducere (măsurile 1–11), A (12–82), B (83–229), A₁ (230–257) și coda (258–264). Transformările locale se integrează într-o construcție amplă, perceptibilă în desfășurarea muzicii.
Noduri și Semne
Ascultă lucrarea · 2001
Ascultă relațiile dintre sunete
Urmărește Re-ul grav al pianului din introducere, apoi observă cum schimbarea instrumentelor și ornamentele însuflețesc spațiul sonor. Numerele explică aspecte ale construcției; experiența muzicală se naște din transformarea culorii, densității, gestului și timpului.
Sursă și notă editorială
Petru Stoianov, „Noduri și Semne”. Posibile elemente de structură pe scara unui model modal, capitolul al treilea, în special §1, §2 și analiza detaliată a lucrării Noduri și Semne. Această pagină este o sinteză explicativă a capitolului, nu reproducerea sa integrală. Cele patru diagrame și fragmente de partitură provin din manuscrisul pus la dispoziție.
Ghidul distinge între fundamentele preluate de la Berger și extinderea lor de către Stoianov la durată și la practica componistică. Descoperă scrierile conexe.